
Pe scurt
- Cercetarea disciplinară prealabilă este obligatorie, sub sancțiunea nulității absolute, pentru orice sancțiune, cu excepția avertismentului scris (art. 251 alin. (1) din Codul muncii).
- O poate face o persoană desemnată, o comisie sau un consultant extern specializat în legislația muncii, împuternicit de angajator (art. 251 alin. (1^1)).
- Salariatul este convocat în scris, cu obiectul, data, ora și locul întrevederii, și are dreptul să-și susțină apărările și să fie asistat (art. 251 alin. (2) și (4)).
- Decizia se emite în cel mult 30 de zile calendaristice de la luarea la cunoștință a faptei, dar nu mai târziu de 6 luni de la săvârșire, și se comunică în cel mult 5 zile calendaristice (art. 252 alin. (1) și (3)).
Procedura cercetării disciplinare prealabile are patru pași: angajatorul desemnează cine o conduce, salariatul este convocat în scris, are loc întrevederea în care acesta își prezintă apărările, iar pe baza constatărilor angajatorul decide. Decizia de sancționare se emite în cel mult 30 de zile calendaristice de la data la care angajatorul a luat cunoștință de abatere, dar nu mai târziu de 6 luni de la data faptei (art. 252 alin. (1) din Codul muncii). Ea se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la emitere, iar acesta o poate contesta în instanță în 30 de zile calendaristice de la comunicare (art. 252 alin. (3) și (5)). Regulamentul intern și contractul colectiv aplicabil pot adăuga reguli de procedură, pe care trebuie să le respectați și pe ele.
Abaterea disciplinară și sancțiunile posibile
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca, săvârșită cu vinovăție, prin care salariatul încalcă normele legale, regulamentul intern, contractul de muncă sau dispozițiile legale ale șefilor (art. 247 alin. (2)). Sancțiunile posibile sunt doar cele din art. 248 alin. (1):
- avertismentul scris;
- retrogradarea din funcție, cu salariul funcției în care s-a dispus retrogradarea, pentru cel mult 60 de zile;
- reducerea salariului de bază pe o durată de 1–3 luni cu 5–10%;
- reducerea salariului de bază și/sau, după caz, a indemnizației de conducere pe o perioadă de 1–3 luni cu 5–10%;
- desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Amenzile disciplinare sunt interzise, iar pentru aceeași abatere se aplică o singură sancțiune (art. 249). Sancțiunea se alege după gravitatea faptei, ținând cont de împrejurări, de vinovăție, de consecințe, de comportarea generală în serviciu și de sancțiunile anterioare (art. 250).
Când este obligatorie cercetarea prealabilă
Sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură disciplinară, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispusă înainte de cercetarea prealabilă (art. 251 alin. (1)). Pentru concedierea disciplinară, cercetarea este cerută și de art. 63 alin. (1), iar decizia se emite cu respectarea art. 247–252 (art. 62 alin. (2)). Chiar și pentru un avertisment, vă recomandăm să cereți salariatului o explicație scrisă înainte de a decide.
Pasul 1. Desemnarea celui care face cercetarea
Angajatorul desemnează o persoană, stabilește o comisie sau apelează la serviciile unui consultant extern specializat în legislația muncii, pe care o/îl împuternicește în acest sens (art. 251 alin. (1^1)). Varianta consultantului extern a fost introdusă prin Legea nr. 213/2020 și este utilă mai ales când:
- șeful direct este implicat în faptă sau în conflict și nu poate fi perceput ca neutru;
- firma nu are un specialist HR sau un jurist care să cunoască procedura;
- fapta este complexă sau salariatul cercetat are o funcție de conducere.
Vă recomandăm o împuternicire scrisă, care arată fapta sesizată, salariatul vizat și cine conduce cercetarea.
Pasul 2. Convocarea scrisă
Salariatul este convocat în scris de persoana desemnată, de președintele comisiei sau de consultantul extern, iar convocarea precizează obiectul, data, ora și locul întrevederii (art. 251 alin. (2)). Ca salariatul să știe la ce să răspundă, convocarea ar trebui să cuprindă:
- fapta reținută, cu data și locul;
- regula pe care se presupune că a încălcat-o (din regulamentul intern, fișa postului sau contract);
- data, ora și locul întrevederii;
- dreptul de a depune apărări și probe și de a fi asistat, la cerere, de un consultant extern specializat în legislația muncii sau de un reprezentant al sindicatului al cărui membru este (art. 251 alin. (4)).
Codul muncii nu stabilește un termen minim între convocare și întrevedere și nici un mod anume de transmitere a convocării. Verificați regulamentul intern, care trebuie să cuprindă reguli referitoare la procedura disciplinară (art. 242 lit. g)), lăsați salariatului timp să se pregătească și păstrați dovada primirii.
Pasul 3. Întrevederea
La întrevedere, salariatul își formulează și își susține apărările, depune probele pe care le consideră necesare și poate fi asistat, la cererea sa (art. 251 alin. (4)). Consemnați totul într-un proces-verbal: participanții, întrebările, răspunsurile, documentele depuse, eventualele cereri ale salariatului. Dacă refuză să semneze, consemnați refuzul.
Dacă salariatul nu se prezintă fără un motiv obiectiv, angajatorul poate dispune sancționarea fără cercetare prealabilă (art. 251 alin. (3)). Codul nu definește „motivul obiectiv”, așa că, dacă salariatul anunță un impediment justificat, varianta prudentă este o nouă convocare, în interiorul termenului de 30 de zile.
Pasul 4. Raportul și decizia de sancționare
Cel care a condus cercetarea întocmește un raport cu faptele, apărările, probele analizate și o propunere. Decizia îi aparține angajatorului și se emite în formă scrisă. Sub sancțiunea nulității absolute, ea cuprinde (art. 252 alin. (2)):
- descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
- prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual sau colectiv de muncă încălcate de salariat;
- motivele pentru care au fost înlăturate apărările sau, dacă salariatul nu s-a prezentat, motivele pentru care cercetarea nu a fost efectuată;
- temeiul de drept al sancțiunii;
- termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă.
Decizia produce efecte de la comunicare. Se predă personal, cu semnătură de primire, sau, dacă salariatul refuză primirea, prin scrisoare recomandată la domiciliul ori reședința comunicată de acesta (art. 252 alin. (3) și (4)).
Termenele, pe scurt
- 30 de zile calendaristice de la luarea la cunoștință, dar cel mult 6 luni de la faptă: emiterea deciziei (art. 252 alin. (1));
- 5 zile calendaristice de la emitere: comunicarea deciziei (art. 252 alin. (3));
- 30 de zile calendaristice de la comunicare: contestarea în instanță (art. 252 alin. (5));
- 12 luni de la aplicare: radierea de drept a sancțiunii, dacă nu urmează alta; radierea se constată prin decizie scrisă (art. 248 alin. (3)).
Pentru că termenul de 30 de zile curge de la luarea la cunoștință, documentați momentul în care conducerea a aflat de faptă: sesizarea înregistrată, referatul șefului direct, e-mailul.
Exemplu practic
Într-o firmă de distribuție, șeful de depozit înregistrează pe 3 martie un referat: la inventar, un gestionar nu a respectat procedura de predare-primire a mărfii din regulamentul intern. Pentru că procedura se aplica sub coordonarea șefului de depozit, firma împuternicește pe 5 martie un consultant extern specializat în legislația muncii.
Consultantul trimite pe 6 martie convocarea scrisă pentru 11 martie, cu fapta, regula încălcată și dreptul de a fi asistat. La întrevedere, gestionarul depune e-mailuri din care reiese că a semnalat lipsa colegului cu care trebuia să facă predarea. Raportul din 14 martie reține și această apărare, iar directorul alege cea mai ușoară sancțiune, avertismentul scris. Decizia se emite pe 18 martie și se predă pe 19 martie, cu semnătură de primire, în interiorul tuturor termenelor.
Greșeli frecvente de procedură
- o sancțiune, alta decât avertismentul scris, aplicată fără cercetare prealabilă, deci lovită de nulitate absolută (art. 251 alin. (1));
- o decizie căreia îi lipsește una dintre mențiunile obligatorii de la art. 252 alin. (2);
- depășirea termenului de 30 de zile sau a celui de 6 luni (art. 252 alin. (1));
- o convocare fără obiect, dată, oră sau loc (art. 251 alin. (2));
- o „amendă” reținută din salariu sau două sancțiuni pentru aceeași faptă (art. 249).
Cum vă ajută Bismutika HR
Bismutika HR oferă cercetare disciplinară condusă de consultant extern, așa cum permite art. 251 alin. (1^1): consultantul împuternicit îl convoacă pe salariat și conduce cercetarea, iar decizia rămâne a angajatorului. Pentru regulamentul intern și regulile de procedură disciplinară, vedeți și serviciul de consultanță HR. Dacă abaterea poate duce la încetarea contractului, citiți și articolul despre concediere și drepturile salariatului. Pentru un caz concret, trimiteți o cerere de ofertă.
Întrebări frecvente despre cercetarea disciplinară
Este obligatorie cercetarea disciplinară pentru un avertisment scris?
Textul art. 251 alin. (1) din Codul muncii exceptează avertismentul scris de la cercetarea prealabilă. Pentru toate celelalte sancțiuni, cercetarea este obligatorie, sub sancțiunea nulității absolute.
Ce se întâmplă dacă salariatul nu se prezintă la întrevedere?
Dacă lipsește fără un motiv obiectiv, angajatorul poate dispune sancționarea fără cercetare prealabilă (art. 251 alin. (3)), iar decizia arată motivele pentru care cercetarea nu a fost efectuată (art. 252 alin. (2) lit. c)).
Cine îl poate asista pe salariat la cercetare?
La cererea sa, un consultant extern specializat în legislația muncii sau un reprezentant al sindicatului al cărui membru este (art. 251 alin. (4)).
Poate un consultant extern să conducă cercetarea disciplinară?
Da. Angajatorul poate apela la un consultant extern specializat în legislația muncii, pe care îl împuternicește să efectueze cercetarea și care îl convoacă pe salariat (art. 251 alin. (1^1) și (2)).
